Dupa ce dorul de vama m-a chinuit cateva luni bune, iata ca a sosit si vremea sa ii raspund. Dulcele stil clasic al rotilor de tren ma va purta spre malul marii, iar apoi, la amurg… ma voi lasa spre miazazi. Ajung in vechiul Callatis, trag aer in piept si ma bucur de senzatia placuta ce ma inunda.
Dar inca nu sunt acolo. Inca nu sunt in acel colt de tara, uitat de lume (desi, mult prea mediatizat) in care pot la randu-mi sa uit de lume, iar lumea sa uite de mine. Dulcele nisip sarat ce-mi va purta pasii in necunoscut. Imperioasa mare ce domneste peste rasarit si saruta necontenit nisipul. Ma plec in fata ta regina!
Totu-ncepe in amurg
Cand plaja e mai plina
De pasii simpli care curg
Spre a noastra mare lina.
In zare arde focul,
Chitara canta-n struna.
Mult mai intens e totul
Visand sub marea luna.
Ascult al oamenilor glas,
Simt cum ma cuprinde.
Trupul in acest ceas
Sufletul imi vinde.
Astazi roua ma saruta,
Dar nu am nici o vina.
Ma rup de-o lume muta
Spre marea mea regina!
Uneori as vrea sa ma cufund in nepasare, iar alteori uitarea-mi este scopul. Ma duc in Vama Veche sa scap de tot norocul. Acel noroc ce m-a lovit in a mea viata simpla si m-a-ndreptat spre alte cai, decat si-ar fi dorit umila mea fiinta. Vreau sa ma simt liber, vreau un strop de viata, vreau sa uit de toate, vreau a mea speranta. Mi-e dor de clipele uitate, in care stiam cum sa visez, prefer un strop de roua decat sa aberez. Cuvintele-s desarte si n-au cum sa exprime… e doar un simplu blog si nu e despre mine.
Mi-e dor de tine Vama, vreau sa te sarut!
frate…nu am cuvinte:) foarte tare! pe bune! foarte frumos sa dedici o poezie iubirii tale,refugiului tau, vama veche. e si reusita:d mie una imi place mult!
ai reusit ceva ce altii se prefac ca stiu si simt, si anume sa descrii spiritul de la noi de aici .bravo esti demn de tot respectul si nebunia vamii.