Vama Veche

Era odata de mult intr-un regat indepartat numit Medias o tanara printesa aparent cu nimik mai speciala decat celelalte printese din regiune. E destul sa va spun ca nu ii lipseau prietenii, familia, scoala care mai apoi s-a transpormat in serviciu, avea chiar si iubit.
Bun toate bune si frumoase pana aici corect?
Eh dar ce sa vedeti ca intr-o zis in sufletul Printesei s-a nascut o dorinta, aceea de a merge impreuna cu iubitul ei la mare. Vroia ea sa inteleaga in toata neputinta ei de ce Eminescu visase o viata intreaga sa fie ingropat la marginea marii cand defapt nu a fost niciodata la mare.
Au trecut zilele si ei se aflau in tren parcurgand lungul drum spre mare. Au plecat in toiul noptii inca cu aer de oras in vene. A trecut noaptea. A trecut dimineata si undeva pe la pranz dupa Constanta , Printesei i-a fost dat sa vada ceva lucios, metalic stralucind in soare. Era Marea. Atunci printesei i-a aparut prima lacrima vazand-o si iubirea dintre ele a inceput sa incolteasca. Nu va mai povestesc de faimoasa replica de pe plaja “Puiu, ce mare e Marea!!!”
Am stat o saptamana la mare atunci in Costinesti ajungand doar in treacat cateva ore somnoroase in Vama.
Dar cel mai important e ca am descorit ceva. Am descoperit ca atunci cand afara e luna iar stele apar Marea se transforma. Nimic nu iubesc mai mult la mare decat sa fac baie noaptea. E cu totul alta Mare si ai cu totul si cu totul alte sentimente. Noaptea Marea se transforma incercand sa fie pe rand Iubit, Prieten, Mama. Atata impacare si liniste sufleteasca se gaseste acolo in intuneric in valurile line si in caldura cu care ea te primeste.
Bineniteles ca la plecare i-am promis Ei cu lacrimi in ochi ca “O sa revin si la anu!”. Si vestea buna e ca am revenit
Am fost si anul trecul la Mare. Am gasit-o neschimbata, la fel de iubitoare. I-am facut aceeasi promisiune.
De abia astept sa vina luna August. “Mie dor, dor, dor de tine”. Fug si anul asta la tine in brate. :* TE IUBESC