Vama Veche

    Nu mă pot opri. Nu pot să nu mă gândesc la Vamă. Și nu mai am răbdare. Îmi vine să mă dau cu capu‘ de pereți la gândul că mai am de așteptat câțiva ani (sunt destul de mică ca să pot merge în Vamă. Cel puțin asta cred ai mei.)

    Azi am citit tot site-ul ăsta minunat, am deja aproape 300 de poze cu Vama și de aici și de pe alte site-uri și de azi-dimineață ascult doar Vama Veche-Vama Veche.

    Mă gândeam să îmi țin majoratul în Vamă. Să cânt alături de cei mai buni prieteni, în jurul focului de tabără, stând pe nisipul ud, la chitară, Vama Veche-18 ani. Mă mai gândesc, mai e mult. Dar dorința e arzătoare.

    Am și plâns azi, cu gândul că o să ajung și eu acolo cândva. Ceea ce e al dracului de ciudat. Sunt foarte surprinsă că m-am atașat de Vama Veche în atât de puțină vreme, deși încă nici nu am pășit pe nisipul cald de acolo. Încet-încet, încep să am puternice sentimente față de Vamă. Simt că în Vamă vreau să îmi petrec de acum fiecare vară, să cânt la chitară în jurul focului de tabără în timp ce beau o bere bună și rece.

    Vama Veche, în ochii mei, e o altă lume. O lume care, până acum, nu aș fi crezut că ar putea exista. Dacă în viața mea de zi cu zi ies cu silă afară din casă, vad cocălari spray-ați și pițipoance blonde și penibile la fiecare colț al fiecărei străzi, în Vamă văd rockeri pletoși, metălari cu motoare, punkeri cu creste, raggae-iști cu dread-uri, toți morți de beți și tare “fericiți“, toți fumând plantațiile de Maria Ioana și Cannabis, aici, în Vamă, unde totul se poate uita. Dacă în viața mea de zi cu zi văd pe fiecare stradă câte un club de noapte plin de cocălari, house-eri, pițipoance, aici, în Vamă, văd La Pirați, Expirat și La stuf, unde îmi doresc din toată inima să ajung.

    Poate niciodată nu mi-am dat seama, poate n-am căutat destul de adânc înăuntrul meu, dar mereu visam la un loc ca ăsta. L-am găsit, deși nu am realizat imediat. Simt că ceva a pătruns în mine. O iubire imensă. Iubirea de Vamă.