Tot ce e frumos trebuie sa dispara, daca ai un colt de rai, sau un moment de libertate acela trebuie distrus, fiecare finta umana trebue aruncata in temnita tiparului omului modern. Comportamentul, modul de gandire, imaginea despre viata, trebue influentat, doctrinat si manipulat in asa fel ca sa atinga standardele comunitatii contemporane. Ca si noi, nici Vama Veche nu va scapa de rautatea, lacomia si ideologia celor care (fara nici un drept) ne influenteaza si ne conduc viata de zi cu zi. Spiritul vami e o flacara, care se stinge an de an in bataia vantului modernizarii.
A zis odata un poet ” omul are doua vieti, in unul viseaza iar in celalalt ingroapa toate visele”.
Si eu am avut un vis, ca odata cu parul carunt, inbatranit de timp, ma voi intoarce in vama, sa retraiesc clipele placute, in chipul generatiilor urmatoare. Iar acum mi-am ingropat visele destul de repede. Voi duce cu mine amintirile placute, despre o vama cum am cunoscut-o eu, si nu ma mai intorc niciodata. Macar amintirile sa-mi ramana neatinse, de plaja inconjurata cu ziduri de beton si sticla.
Pentru cei care cunosc si mai au speranta de a gasi un moment de libertate, o picatura de umanitate, va doresc nopti albe cu picioarele desculte in nisip, beti de fericire sau de absint, in mangaierea muzicii sau in extazul petrecerii, iar focul de pe plaja sa nu vi se stinga din inima niciodata.
Vama Veche e doar o amintire intr-un colt de memorie undeva, cautand rasarituri de mult apuse in melancolia vremurilor trecute.