Vama Veche

mai sunt 9 zile. ca un magnet vechi si valoros sentimental, vama ma cheama si anul acesta, ca si anul trecut, si cel dinainte si tot asa.
intrat in traditie, vulcanul de libertate, muzica si veselie ma va acoperi si anul asta.
schimbarea datorata popularizarii locului nu ma face inca sa il parasesc sau sa il incoluiesc.
imi ploua in gura deja dupa prima bere in fata la stuf, la masa sau pe nisip.
imi canta in ureche gandul fetei hippy care imi va cauta gura cu inocenta si curiozitatea tineretii. mi-e dor de focul din privirea ei de pustoaica, chiar daca nu o cunosc.
hai cu rasaritul. ura!

calatoresc mult, ma invart prin europa, dar gandul tot la vama noastra e.
abia o astept.

Sice daca?!
Chiar crezi ca-mi pasa?! Total neinteresant chiar… Laso moarta-n popushoi…
Acum sunt in vama si de nimic si de nimeni nu-mi mai pasa…toate problemele s-au dus… sau poate ca inca mai sunt acolo, undeva, dar sincer nu-mi pasa!
Cert e un singur lucru, si de asta sunt sigur : Marea imi vorbeste…DA!!! Nu sunt nebun (sau poate?)… Imi sopteste tot timpul inundandu-mi timpanele, tu nu ai cum s-o auzi, nu te mai chinui in van! Nu are rost! … Da, visez! Aiurez!
Chiar daca tie ti se pare departe, pentru mine e aici! Nu ai cum sa intelegi! NICIODATA!
Numai eu pot sa-i vad nenumaratele valuri ce se sparg in solitare stanci ce stau mute parca… Ah! Ce rabdare de stanca imi doresc !
Sa nu-mi pese de vanturi ce ma adie, de ape ce ma rascolesc, de friguri macinandu-ma si de soare arzandu-ma!
Dar sunt doar un om… Ce e un om pentru o stanca?!
Un om e doar o firmitura de nisip, o clipa dintr-o era indepartata, un foton ce se pierde-n atmosfera, o furnica ce dispare-n musuroi, o frunza intr-o padure seculara…

textul original (cugetari in momente de “criza”) il gasiti la adresa http://incultu.blogspot.com
Orice comentariu este apreciat!

o sa las pozele sa vorbeasca pentru mine…
P.S.>>> Eu sunt cheliosul din barca…

http://incultu.blogspot.com