Vama Veche

mmmm.. mi-e dor de vama.. nu mai rezist pana la 1 mai 2010..
pacat ca nu am putut sa merg cu voi balkaz, petry si moby acum 10 zile dar plecam in excursie.
deja se face frig.. oare mai e ok apa de facut baie in ea?
vreau sarea, scoicile si nisipul nostru liber.
nu renunt si caut lume care mai pleaca in urmatoarele saptamani.
pentru toti vamaiotii din lumea intreaga..
s-auzim de bine

…E (mult mai mult decat) bine.

…E Soare, indiferent daca sunt nori sau daca ploua. Pentru mine e Soare mereu.

…Ma regasesc. Va regasiti. Ne regasim.

…Beau bere care nu poate fi niciunde mai buna. Si vodka. Si vin. Si apa.

…Ma joc. Rad (mai mult ca de obicei). Sunt doar un copil mai mare.

…Aud muzica buna. Vad oameni buni. (cel putin deocamdata :-L )

…Scap de impozantul cocalar si de pitipoanca aferenta. (sau sa scriu..”scăpam” ?!)

…Cant (a se citi behai) noaptea, la un foc de tabara (sau la mai multe, depinde de noapte) pana nu mai pot.

…Am ocazia sa ma mut pentru putin timp in cea mai tare locuinta – cortul. Si ma simt ca acasa. Printre cei dragi.

…Nu mai vad frunti incretite. Ce bine e…

…Sunt prietena cu toata lumea si toata lumea e prietena cu mine.

…Am Nisip. Si Mare. Si scoici si crabi rataciti. Si pescarusi. Si tigari pe care nu le fumez pentru ca nu am fumat in viata mea. Dar am ca sa dau altora.

…Sunt in Vama, unde totul invie si reinvie in mine de cate ori ma droghez cu fericire neconditionata.

…PERECHEEEEEEEEEEEEEEEE…

P.S. : Lasand sentimentalismele de mai sus la o parte, cred ca se cuvine sa..ma introduc ). Pai, de unde sa incep? Si unde sa termin? O sa incerc sa fiu scurta (da, da, stiu, nu o sa reusesc). Ma chiorasc la ce e de chiorat pe site-ul asta de vreo 6 luni de zile, iar azi m-am hotarat sa imi fac cont si sa aberez aici impreuna cu ceilalti vamaioti. Pt Vama, pt ce a fost si inca mai e..Pt toate minciunile spuse doar ca sa ajung 3 zile in Paradis. (iar devin sentimentala, kill me).

Ca informatii generale…Buzau, 17, fata, imi plac la nebunie verdele si albastrul (dar NU in nuante tipatoare – gen verde prazuliu), ador sa plec teleleu in Vama sau prin munti…sau in alte orase. Am parinti comunisti (sau mai bine zis tata comunist). Mint ca sa plec si nu imi pare rau, nu ma mustra constiinta, chiar ma felicit zilnic pt ingeniozitatea de care dau dovada atunci cand adevarul e o crima.

Muzica…folk si rock.

Have a nice day!

Deschid acest post, deoarece am observat aici ca nu toata lumea a inteles ce semnifica www.dordevama.com.

Dor de Vama a aparut undeva prin 2008, din dorinta unor oameni de a descoperi si pe altii care viseaza si vor sa vorbeasca despre ce inseamna pentru ei Vama Veche. In toata aceasta perioada am reusit sa cumparam domeniu, sa gasim un hosting decent (atat la pret cat si ca performanta), am construit un forum, am raspandit vestea si am facut situl cunoscut. Cu timpul am reusit sa cream o comunitate, sa ne intalnim in Vama Veche, sa ne bucuram impreuna de bucuriile altora si sa suferim impreuna atunci cand vedeam Vama desfigurata.

Va mai aduceti amintele de filmuletele lui cucuvirilu si de cat a insemnat el pentru aceasta comunitate? Cata prezenta pozitiva putea sa aiba omul acela! Imi aduc aminte si acum cum l-am intalnit in Vama Veche. Am auzit ca este departe, dar sunt convins ca un colt din sufletul sau este aproape de noi si de acest colt de tara. Apoi au aparut Damaschina si Nostalgicul cel revoltat, care protestau impotriva schimbarii. Damaschina a propus o frumoasa emblema pentru site, plina de pasiune, care mai tarziu a fost preluata de cris_naritza care a transformat-o in poate cel mai frumos cadou pe care ni-l putea face de ziua ei.

Am vazut ca sunt din ce in ce mai multi oameni la fel ca noi asa ca si implicarea noastra a crescut pe parcurs. Am hotarat ca putem mai mult si am incercat sa oferim libertate maxima de exprimare pentru prietenii nostri. Exact asa cum ne ducem in Vama Veche pentru a evada de ciuperca cotidiana, tot astfel ne impartasim simturile pe acest site, pentru ca stim ca in spatele altor monitoare sunt oameni asemeni noua. Am reusit sa schimbam platforma, pastrand cat mai intacta posibil informatia deja existenta. Am reusit sa acordam drepturi de publicare tuturor membrilor si sa cream o comunitate libera, care sa fie despre noi, pentru noi.

Tot ce trebuie sa faci este sa iti creezi un cont si poti publica ganduri, poze sau filmulete. Poti sa iti gasesti prieteni pe forum si sa imparti pareri. Noi credem foarte mult in treaba asta, pentru ca si in Vama e la fel. Iti gasesti prieteni in fiecare colt al plajei si discuti pe cele mai variate teme. Am reusit sa cream un colt de Vama online.

Am incercat, pe cat posibil sa oferim acest lucru intregii lumi, fiind de cele mai multe ori reticenti in comentariile noastre, deoarece acest site nu este despre noi, ci este despre Vama Veche. Acest site nu este al nostru, individual, ci este al nostru, al tuturor. Pe viitor, cand cititi ceva, incercati sa descoperiti si autorul, pentru ca acele cuvinte ii apartin. Noi doar le transmitem mai departe.

Desi pare o joaca de copii, acest site are nevoie de resurse si de o implicare impresionanta din partea administratorilor sai. Acum, pe langa lupta cu spam-ul, care profita din plin de drepturile pe care le acordam utilizatorilor, vad ca trebuie sa ne luptam si cu oamenii. Nu ne-am gandit niciodata la cenzura pana in acest moment, deoarece nu avem noi puterea de a decide cine are si cine nu are dreptate. Vama Veche este a tuturor.

Nu doresc sa critic sau sa acuz. Tin doar sa apelez la bunul simt care cred puternic ca exista in fiecare dintre noi. Suntem aici sa ne bucuram de libertate, nu sa ne batem joc de ea.

Dupa ce dorul de vama m-a chinuit cateva luni bune, iata ca a sosit si vremea sa ii raspund. Dulcele stil clasic al rotilor de tren ma va purta spre malul marii, iar apoi, la amurg… ma voi lasa spre miazazi. Ajung in vechiul Callatis, trag aer in piept si ma bucur de senzatia placuta ce ma inunda.

Dar inca nu sunt acolo. Inca nu sunt in acel colt de tara, uitat de lume (desi, mult prea mediatizat) in care pot la randu-mi sa uit de lume, iar lumea sa uite de mine. Dulcele nisip sarat ce-mi va purta pasii in necunoscut. Imperioasa mare ce domneste peste rasarit si saruta necontenit nisipul. Ma plec in fata ta regina!

Totu-ncepe in amurg
Cand plaja e mai plina
De pasii simpli care curg
Spre a noastra mare lina.

In zare arde focul,
Chitara canta-n struna.
Mult mai intens e totul
Visand sub marea luna.

Ascult al oamenilor glas,
Simt cum ma cuprinde.
Trupul in acest ceas
Sufletul imi vinde.

Astazi roua ma saruta,
Dar nu am nici o vina.
Ma rup de-o lume muta
Spre marea mea regina!

Uneori as vrea sa ma cufund in nepasare, iar alteori uitarea-mi este scopul. Ma duc in Vama Veche sa scap de tot norocul. Acel noroc ce m-a lovit in a mea viata simpla si m-a-ndreptat spre alte cai, decat si-ar fi dorit umila mea fiinta. Vreau sa ma simt liber, vreau un strop de viata, vreau sa uit de toate, vreau a mea speranta. Mi-e dor de clipele uitate, in care stiam cum sa visez, prefer un strop de roua decat sa aberez. Cuvintele-s desarte si n-au cum sa exprime… e doar un simplu blog si nu e despre mine.

Mi-e dor de tine Vama, vreau sa te sarut!

Nu, n-am de gand sa plec duminica, dar eu numar altfel zilele. Pana miercurea viitoare mai sunt 4 zile. Ziua de azi nu se mai pune si nici ziua de miercuri, pentru ca atunci plec. Weekendul e totdeauna motiv de bucurie, asa ca mai taiem de pe lista si sambata si duminica. Am ramas cu joi, vineri, luni si marti. Mai sunt 4 zile pana in Vama.

Tare mi-e dor…